Numeroase cercetări în psihologie s-au axat, zeci de ani, pe stres și efectele nocive ale acestuia, un subiect des explorat a fost reziliența: capacitatea de a funcționa bine în condiții de traumă, dar ulterior aceștia și-au reorientat atenția pe EFECTELE BENEFICE ale stresului.
Pentru mulți dintre noi trauma înseamnă o experiență negativă din copilărie, una pe care nu o uiți toată viața. Folosim tot mai des cuvântul traumă fără să avem o definiție clară asupra acesteia. Pentru lumea academică definirea traumei a fost destul de dificilă, dificultate provenită din faptul că “evenimentul negativ” este subiectiv. Felul în care individul interpretează, trăiește și reacționează la stres este diferit pentru fiecare. Cu alte cuvinte trăirea evenimentului diferă de la o persoană la alta. Administrația Serviciilor pentru Abuzul de Substanțe și Sănătate Mentală s-a reunit pentru a da o definiție clară, iar rezultatul a fost o definiție bazată pe cei trei E, care articulează trei aspecte ale traumei: EVENIMENT, EXEPERIENȚĂ și EFECT. Complexitatea acestor trei componente trebuie luată în considerare atunci când ne referim la traumă. Un eveniment poate fi trăit de toți dar este o experiență unică pentru fiecare.
Ce au descoperit studiile?
Aceștia au cercetat o multitudine de situații, cum ar fi: bolnavi de Sida, boli de inimă, viol, cancer, agresiuni fizice, prăbușire avioane, infertilitate, incendii, o gamă largă de vicisitudini. Multe studii ne arată că, deși traumele, crizele și tragediile ne pot lovi în multe feluri, există trei feluri în care putem beneficia de pe urma lor:
1. În încercarea de a face față unei provocări, manifestăm capacități ascunse, iar observarea acestor aptitudini ne schimbă părerea pe care o aveam față de noi înșine.
Una dintre cele mai importante lecții pe care le putem învăța în urma unei adversități este că: suntem mai puternici decât am crezut. Indiferent de situațiile în care viața ne-a scos la tablă și ne-a surprins cu lecția neînvățată, ne-am descurcat, am găsit o soluție prin care am făcut față situației, asta ne dă încredere că putem face față situațiilor viitoare.
Chiar și Biblia ne spune asta:
“Necazul produce răbdare, răbdarea produce caracter matur, caracterul matur produce nădejde.”
(Pavel din Epistola către Romani 5:3-4)
2. Un alt beneficiu este legat de relațiile din viața noastră. Doar în momente de cumpănă realizezi că sunt oameni cărora le pasă de tine, încercând să sprijine și să ajute cum pot dar și oameni care se îndepărtează, probabil incapabili să-și depășească propriile limite în fața unei situații.
În încercarea de a oferi suport și sprijin, dezvoltăm mai multă dragoste, compasiune și iertare, manifestăm comportament diferit față de cei din jur cei și nu ne mai supără situațiile mărunte din viață.
3. Trauma ne schimbă prioritățile și perspectiva asupra prezentului și asupra celor din jur.
Cu siguranță ați întâlnit oameni care după o traumă și-au restructurat viața și felul de a gândi, și-au creat noi drumuri mai curate și mai pure decât până atunci.
“Ce nu ne omoară ne face mai puternici,” asta afirmă Nietzsche, dacă afirmația lui este adevărată, atunci hiperprotecția din partea părinților, față de proprii copii, în fața adversităților vieții, îi face pe aceștia slabi sau nedezvoltați.
Jonathan Haidt descrie în cartea Ipoteza Fericirii, o “ipoteza a adversității”, conform acestei ipoteze oamenii au nevoie de cumpene, de eșecuri și poate chiar de traume pentru a atinge cel mai înalt grad de forță, împlinire și dezvoltare personală.
Chiar dacă uneori suntem loviți de tragedii care ne scot de pe șină, în urmă lor suntem mai predispuși să ne modificăm prioritățile: să muncim mai puțin, să petrecem mai mult timp cu oamenii dragi, să mai reducem un pic viteza cu care ne parcurgem drumul vieții și să acordăm mai multă importanță lucrurilor care contează.
McAdams ne spune că: “Nu putem avea o poveste de viață interesantă fără vicisitudini.” Deși tragediile care nu sunt depășite pot crea o poveste de viață deprimantă, suferințele majore pot fi necesare pentru a crea o poveste de viață plină de sens.
Unii oameni afirmă că suferința i-a ajutat să se transforme, să capete ințelpciune, putere și maturitate.
Capacitate de a înțelege o tragedie și de a găsi părțile bune de pe urma acesteia poate fi cheia care duce la creșterea post-traumatică.
Psihologii au încercat să înțelegă cine beneficiază de pe urma acestei suferințe și cine se duce la fund. Descoperirile lor arată că optimiștii sunt mai avantajați decât pesimiștii. Optimiștii sunt orientați în general să privească partea bună a lucrurilor și consideră tot răul spre bine. În schimb pesimiștii trăiesc într-o lume cu mai multe amenințări, și mai puțină încredere că vor face față situațiilor. Dar nu-i nimic pierdut, secretul depășirii nu-l reprezintă doar optimismul ci și înțelegerea adversitații, dacă reușiți să înțelegeți lecția pe care ne-o oferă suferința, puteți beneficia în urma acestui proces.
Jasmie Pennebakers susține că, deschiderea prin discuții cu prietenii sau psihoterapeutul poate ajuta trupul cât și mintea în urma traumei.
Nu vreau să idealizăm suferința, sau să ajungem să credem că doar așa putem crește, nu vreau să minimalizez trăirile dureroase, vreau doar să subliniez că suferința nu este întotdeauna dăunătoare tuturor și că, cheie succesului o reprezintă felul în care alegi să te uiți la ea.
BIBLIOGRAFIE :
JONATAN HAID, IPOTEZA FERCIRI Armonia dintre stiinta veche si vechea itelepciune, cap. 7 Foloasele adversitatii
Abbot , E.A.,Flatland: A romence of many dimensions, editia a6-a, Dover, New York 1952\1884
McAdams, D.P., The psychology of life storie, Review of General Psychology,5, (2001) pp100-122
Bruce D. PERRY, M.D. Ph.D. Oprah Winfrey- CE S-A INTAMPLAT CU TINE? Conversatii despre trauma, rezilineta si vindecare.
Elder, G.H.Jr. Children of the great depression, Chicago University, Press Chicago 1974