Traversăm deseori diferite situații și multe dintre ele nu tocmai plăcute, ne surprindem uneori pe noi înșine cu felul în care reacționăm la ele sau cu puterea de care dăm dovadă în acel moment, și ne punem tot felul de întrebări: De ce am avut parte de această experiență? De ce eu? De ce mie? De asta aveam eu nevoie? Ai putea fi surprins dar uneori e tot ce ai nevoie în procesul de maturizare, pentru a învăța, a crește și pentru a dezvolta reziliența.
Stresul reprezintă răspunsul nostru emoțional subiectiv la un eveniment stresant. Acesta reflectă importanța pe care noi o acordăm și credința că nu îi vom face față.
Ce înseamnă reziliența?
Reziliența reprezintă capacitatea de a funcționa bine în condiții de traumă. Este diferența dintre a intra în depresie la pierderea unui loc de muncă și găsirea unei soluții pentru problema în cauză. Este capacitatea de a suporta veștile proaste fără a trăi sentimente de neajutorare. Numeroși cercetători se referă la reziliență ca fiind o capacitate de adaptare, un set de abilități și aptitudini, un soi de flexibilitate.
Cercetătorii au identificat doi factori cheie din copilărie care determină reziliența la copii și adulți:
– Calitatea și forța relațiilor de sprijin. Dacă în copilărie ne simțim sprijiniți și suntem învățați să privim situațiile ca pe niște impedimente temporare care vor fi depășite, s-ar putea să fim în mod natural, rezilienți , chiar dacă această capacitate a fost învățată.
– Mesajele cheie pe care le primim de la persoanele din jur despre cum să înțelegem și să răspundem greutăților. Felul în care persoanele care ne-au crescut, au reacționat la situații determină felul în care și noi reacționăm la situații în viața de adult. Dacă am crescut cu oameni care nu ofereau sprijin și îndrumare sau făceau din orice situație o catastrofă, neajunsurile din copilărie se vor întoarce importiva noastră sub formă neajutorări învățate. Cum? În situatii dificile vom crede în mod firesc că nu le putem face față, când, de fapt e doar un model învățat care se perpetuă.
Veste bună!
Putem să ne îmbunătățim reziliența în orice moment al vieții noastre. D. Seligman sugerează că, cel mai bun mod de a face acest lucru este prin intermediului optimismului învățat.
Tendința de a gândi în diverse situații este foarte importantă. Dacă ne-am rupt o mâna și avem gânduri negative: nu o să mai pot merge la serviciu, situația asta o să dureze o veșnicie, sigur mă vor da afară, atunci nu o să vedem că pentru orice situație sunt mai multe soluții și că deținem resursele necesare pentru a le face față.
Dacă schimbăm macajul și gândim: este doar temporar și există ceva ce pot face în privința asta, sunt șanse mari ca, convingerile corecte și constructive să aducă beneficii pe termen lung în modelul nostru de gândire.
O altă modalitate prin care putem crește reziliența este Umorul. Oamenii care au capacitatea de a transforma în glumă evenimentele din propria viață, reduc tensiunea și permit sentimentului de joc să pătrundă în gândirea lor și să se plaseze alături de perseverență.
Focusarea intenționată a atenției spre aspectele pozitive, cum ar fi: prieteni, muzică, sport, familie, etc., este o altă modalitate prin care ne putem crește reziliența. Prin îndreptarea atenției spre pozitiv, aspectele negative par mai puțin dificile și mai puțin descurajante.
Psihoterapeutul Viktor Frankl a constatat că reziliența poate fi întărită prin conștientizarea faptului că, nu evenimentele în sine sunt cele care ne fac rău ci felul în care alegem să ne raportăm la ele. Semificația pe care o dăm evenimentelor este cea care face diferența în felul în care acționăm.
El spunea așa: “ atunci când nu aveam capacitatea să schimbăm situația în lumea exterioară, trebuie să ne schimbăm lumea interioară, această este adaptarea prin reziliență.” Cu alte cuvinte, chiar dacă putem pierde controlul asupra lucrurilor exterioare, ne păstrăm controlul și alegerea asupra a ceea ce gândim.
Ori de câte ori există schimbări externe, noi uși ni se deschid!
Bibliografie:
Abramsom, L.Y.,Seligman, M. E. P. Si Teasdale, J.D.(1978)-Learned helplessness in humans: Critique and reformulation. Journal of Abnormal Psychology, vol 87 , no1, pp 49-74.
Cyrulnik, B.(2009) Resilience. Londra: Penguin.
Frankl V(1964-2009) Omul in cautarea sensului vietii. Bucuresti Meteor Press.
Sarah Tomley , Ce-ar face Freud in locul tau ? cap. 5 – Cum pot face fata mai bine momentelor dificile? Editura Trei
